Drumul spre desavirsire

Din dragostea lui Dumnezeu
Incepe calea spre lumina
A omului cazut in rau
Ce-i construit chiar din tarina.

De multe ori el pe carare,
Cind vine sarpele cel vechi,
Sa-l ispiteasca in lucrare,
Pierde din harul cel de pret.

Dar stim ca avem in cer un Tata
O mama sfinta, pe Isus
Ce ne ridica la viata,
Si-n vesnicii in ceruri sus;

A pregatit un loc in slava,
Sa nu mostenim lanturi grele,
Precum puterea intunecimii,
Purta-va faptele lor rele.

Sa-I cerem Domnului lucrarea
Ce ne trimite pe pamint,
Prin Duhul Sfint, toarne puterea,
Sa ne sfintim, caci El e Sfint!

Caci in acesta timp din urma,
A trai in neprihanire,
Numai prin marea indurare,
Avem parte de mintuire.

De ne-am pus astazi temelia,
Pe calea sfinta, calea dreapta,
Suntem primiti prin indurare,
Prin dragostea Sa chiar de Tatal.

Sa ascultam ce spune Domnul:
E vremea sa ne pregatim,
Iar inima sa i-o deschidem,
Putere in lupta sa primim.

Cind intra in clipa incercarii,
Un suflet inviat prin har,
Este cuprins de frica mare,
Inima-i pusa in cintar.

Domnul trimite biruinta,
Ia incercat doar hotarirea,
Firul sensibil, legatura,
Cu cerul sus, sau jos cu firea.

Atunci trimite suferinta,
Si primii pasi cu prigonire,
Prin ei caleste fin fiinta,
Si o pleaca spre mintuire.

Daca cirteste lutul atunci,
Revine faza dinnainte,
Din nou il invata cadenta,
Ce e pe drumul vietii sfinte,

Caci laptele duhovnicesc,
Administreaza stimulente,
Ne pune in fata prima masa,
Cu sfintele medicamente.

Se curata si stricaciunea,
Scoate puroiul necredintei,
A rautatii putrefactii,
Prin stimulentul umilintei.

Urmeaza faza incredintarii,
Cu vedenii, si prorocii,
Cu predici sfinte daruite,
De Domnul prin ai Sai copii.

Trimite chiar minuni mai mari,
Ca vindecari, si marturii,
Pentru a ne face cit mai tari,
Si a ne lega de vesnicii.

Iar cresterea ce in credinta,
Din zi in zi noi o vedem,
E siguranta, biruinta!
Pe acest pamint cind o avem.

Caci scara vietii vesniciei
Incepe chiar din asta viata,
In nasterea omului nou,
In chip desavirsit in viata.

Si viata scurta pe pamint,
Este cuprinsa intr-o scara,
Gradata, masurata strict,
De Dumnezeu pentru o tara.

Da Tara vesniciei e
Singurul tel al celor vii,
S -o cistigam ca mostenire!
Sa fim in ea in vesnicii!

Aici prin nasterea din nou,
Prin faza de incredintare,
Incepe drumul catre ea,
Dar este lung pin la hotare.

Caci dupa Sfintul Legamint,
Botezul in apa, Duhul Sfint,
Avem doar pusa temelia,
Pe aceasta cale pe pamint.

Incepe drumul de sfintire,
Incepe lupta cea mai grea,
Urmat de foc de curatire,
Ce ne caleste inima.

Dar pina se examineaza,
Si se lucreaza, se ridica,
O fiinta tare si viteaza,
Certificata mintuita,

De sus din cer de la Stapin,
E aprobata, scrisa apta,
De drumul spre desavirsire,
Este deplin incredintata,

Dureaza timpul prelucrarii,
Ce-i hotarit, standardizat,
Si-n tratamentele lucrarii,
De Domnul in cer e controlat.

Caci dupa foc vine furtuna,
Ce spulbera cei pamintesc,
Si smulge tot din radacina,
Ce a mai ramas in noi firesc.

Iar unde firea paminteasca,
Ocupa locul principal,
Fiinta aceea e spulberata,
Se pierde in a lumii val.

Caci Domnul pune intotdeauna,
In orice loc indicatori,
In care dupa orice faza,
Putem vedea la ce valori?

S -a ridicat a Lui lucrare,
Noi putem sti caci parametri,
Depind de noi, ce indurare!
Duhul Sfint e cu noi alaturi.

Si cind ajungem la sfintire,
Dupa cuvintul Domnului,
Indicatoru-i innainte,
Sa urcam scara cerului.

Iar cind ne pune in lucrare,
Sa fim atenti, la orice clipa,
Cerind lumina, indurare,
Intelepciunea Sa vesnica.

Caci ajungind sa fim curati,
Domnul ne da de lucru bine,
Sa controlam temperamentul,
Dragostei pus in noi ne tine?

Sa nu ne fie sub nivel!
Caci doar o clipa a slabiciunii,
Ne intarita in a Lui har,
Stinge puterea rugaciunii.

Si rugaciunea sfinte frate,
E cea mai sfinta strateigie,
Cel mai cumplit dusman in lupta,
Ea il invinge prin tarie!

Sa-i cerem sa ne dea lumina,
Tatal din cer prin Fiul Sau,
Ca sa invingem tulburarea,
Trimisa in lupta de cel rau.

Cum prin a fricii lovitura,
Sau chiar prin duh de magulire,
Strecoara grija, neputinta,
Ori multumirea ca e bine.

Caci rugaciunea e o comoara,
Ce o investeste Dumnezeu,
Stirnind prin Duhul Sfint pe om,
Ca sa-l ridice in drumul sau.

Are in ea esenta vie,
Cu cercetarea Duhului,
Fiorul Sfint, puterea vie,
In ea prezenta Domnului.

Si, cind lipseste a Lui prezenta,
O frate-i semnul intrebarii!
Poate sa treaca drept pacat,
Fara de mila indurarii.

In rugaciune biruiesti,
Cu cit te impotrivesti mai tare,
Cu cit te lupti, si te sfintesti,
Puterea in har i-ti e mai mare.

Caci duhurile intunecimii,
Nu au putere pe pamint,
Iar Domnul harul Sau in toarna,
Din dragoste azi pe pamint.

Cind Domnul cere daruire,
Calca pe tot ce-i pamintesc,
Gindeste-te cetatenia,
O ai in Raiul cel ceresc.

Caci dragostea e rasplatita,
Cu cit mai mult ea a rodit,
Cu cit ai ars mai mult in lupta,
Cu atit vei fi mai rasplatit.

Domnul nu va lasa vreodata,
Chinul de jos ne resplatit,
Ci mult mai mult va da viata,
Facind astfel desavirsit.

De multe ori nu avem rivna,
Ne roade firea paminteasca,
Si roade lanturile firii,
Cind lasam raul in noi sa creasca.

De aceea astazi prin credinta,
Sa-i cerem dar ca al Lui Sfat,
Sa fie in noi in permanenta,
Desavirsit din ceruri dat!

Amin
Fratele Danut Burla, 1992